Muzica, o pasiune incurabila

MUZICA – arta de a exprima sentimente si idei cu ajutorul sunetelor combinate intr-o maniera specifica.

Putem defini muzica drept motorul dramelor si placa nelinistilor noastre. Am putea spune ca se  potriveste a fi langa noi in multe momente din viata noastra. Nu de multe ori avem nevoie de liniste si muzica este cea care ne incearca framantarile. Muzica este cea care se nimereste a fi cea care  ne alina singuratatea su sfasierile si actioneaza impotriva intereselor. Ne masoara valoarea, e la curent cu dezacordurile care nu ne dau pace si are drept rezultat buna stare. Refuza sa ne vada prizonieri ale unor angoase staruitoare si se opune spaimelor si indiferentei.

Nu stam niciodata sa o analizam cu profunzime inauntrul ei, tot ce stim este ca avem nevoie de ea mai mult ca orice.

Nu vom intelege cum totul in ea se potriveste cu natura evenimentelor pe care le traversam si devine inamicul spaimelor, prietenul bucuriilor si dusmanul celor care nu o intelege. Unii o considera pierdere de timp, vointa de a ne irosi rezervoarele. Altii o iau ca pe un moment de seninatate pe care il proiectam in afara noastra, sminteala de care noi nu suntem in stare prea des. Prea multi ar zice ca este o prostie geniala, pierduta pe veci, exaltare necompromisa, o constiinta secunda de-a noastra.

Ea este pentru multi dintre noi modaliatea de a dobandi senzatia ca existi, singurul mod de a salva pierzania. O adori atat de mult incat iti da energie in orice moment al timpului. Fie ca lucrezi, fie ca iei masa, fie ca alergi. Corespunde unui sens la care ne simtim datori sa il cultivam. Indiferent de ce am gandi, se pune impotriva simturilor fizice si psihice si ea este cea care ne influenteaza parerile pe mai departe.

Muzica asa va ramane in continuare: o cura de vesnicie, o dexintoxicare de toate lucrurile cu care nu suntem de acord pe lumea asta, acea stare in care clipa face cat zece mii de ani.