Cum se explica concedierile masive ale marilor companii tehnologice
Marile companii tehnologice au concediat circa 130.000 de angajați în ultimul an. O analiză publicată de „The Atlantic” arată cum poate fi deslușit acest fenomen la prima vedere inexplicabil.
Compania Meta a concediat 11.000 de angajați FOTO EPA-EFE
Marile companii tehnologice și media care au anunțat sau au făcut deja concedieri sunt compania mamă a Google, Alphabet – 12.000 de locuri de muncă – Microsoft, Meta, Amazon, Salesforce, Snap, Twitter și Warner Bros. Discovery.
Potrivit unei estimări 130.000 de angajați ai acestor companii au fost concediați în ultimele 12 luni.
Pe cât de comune au devenit aceste anunțuri de concedieri în masă, pe atît de misterioase sunt – asta ținând cont de rata scăzută șomajului din SUA, 3.5%, printre cele mai mici din secolul XXI.
Sectorul IT a continuat să crească în 2010 când piața muncii era slăbită. În timpul pandemiei de COVID, economia SUA s-a contractat, și totuși sectorul tech a înflorit. În prezent, piața muncii din SUA este puternică, cel puțin după anumiți indicatori, dar industriile tech și media au hemoragie. Ce spune această răsturnare a normelor secolului XXI despre starea economiei?
Cum pot fi explicate concedierile masive făcute de marile companii tehnologice
O primă explicație a acestui fenomen este că economia post-pandemică a avut o evoluție mai ciudată decât au anticipat cei mai mulți – de pildă, au presupus că digitalizarea serviciile constituie „accelerări” care ne plonjează într-un viitor care s-ar fi întâmplat oricum. Astfel pandemia a acționat ca o „mașină a timpului” – grăbind evoluțiile așteptate peste un deceniu și ridicând valoarea companiilor. Drept urmare, angajările au explodat pentru a ține ritmul.
Pandemia se poate să fi fost însă mai degrabă o bulă – pentru că acțiunile și angajările la marile companii tech au avut oscilații. La finalul pandemiei au apărut mai multe probleme – cu lanțurile de aprovizionare sau cu creșterea ratelor dobânzilor. Companiile din industria divertismentului au investit, dar profiturile nu au venit.
De fapt fenomenul prin care au trecut toate a fost că au avut parte de o oază pandemică. Același lucru a avut loc în 2019.
O a două explicație este că în economie totul ține de o poveste despre rata dobânzii: când aceasta e scăzută apare o valorizare a narațiunilor legate de creștere. Companiile tech au monopol privind aceste povești.
Raportul preț-beneficiu al companiilor din domeniul tehnologiei a luat-o razna, deoarece investitorii și-au pus încrederea în companii precum Netflix, Uber și Tesla, care au făcut o mulțime de promisiuni pe termen lung și puține profituri pe termen scurt. Când inflația și ratele dobânzilor au crescut, companiile care făceau promisiuni pe termen lung au fost cele mai expuse riscului și au fost lovite.
O a treia explicație este că o mare parte din încetinirea din domeniul tehnologiei și al mass-media este de fapt una în domeniul publicității. Anul trecut „a fost un an greu pentru piața de publicitate care a văzut cum creșterea masivă din epoca pandemiei s-a oprit brusc”, au scris mai mulți analiști de la MoffettNathanson, o firmă de cercetare în domeniul media și tehnologie. Agenții de marketing au redus bugetele de publicitate “ca răspuns la un amestec de dificultăți financiare reale și de dificultăți viitoare anticipate, până când, la finele sărbătorilor, aproape că nu se mai cheltuiau deloc bani”.
Publicitatea este, de obicei, prima victimă a încetinirii economice, deoarece nu sunt cheltuieli care afectează produsul imediat, ci mai degrabă o investiție în construirea brandului și în creșterea companiei.
Deoarece atât de multe companii de tehnologie – nu doar Google și Meta, ci și Amazon, Apple, Snap și Netflix – au devenit companii de publicitate cu normă întreagă sau cu jumătate de normă, aproape toate sunt sensibile la o frânare a activității publicitare – care se manifestă mult mai rapid și mai puternic decât încetinirea economică generală. Așadar, economia publicității este bolnavă, în timp ce economia serviciilor este sănătoasă.
O ultimă explicație este că directorii executivi sunt oameni obișnuiți care gestionează incertitudinea prin copierea comportamentului. Nu putem exclude posibilitatea ca disponibilizările de peste 10.000 de angajați din sectorul tehnologic să fie, în esență, acte de mimetism sau de contagiune socială între concurenți. Atunci când toți competitorii concediază 10 la sută din personalul lor – și sunt recompensați de piață pentru asta- renunțarea la 10 la sută din angajați poate părea un lucru corect sau inevitabil.