Cercetătorii si obezitatea. Rescoperirea a 2 subtipuri majore
medicamente.
O echipă condusă de oamenii de știință ai Institutului Van Andel a identificat două tipuri distincte de obezitate cu diferențe fiziologice și moleculare care pot avea consecințe pe tot parcursul vieții asupra sănătății, bolii și răspunsului la medicamente.
Descoperirile, publicate în revista Nature Metabolism, oferă o înțelegere mai nuanțată a obezității decât definițiile actuale și ar putea duce într-o zi la modalități mai precise de a diagnostica și trata obezitatea și tulburările metabolice asociate.
Studiul dezvăluie, de asemenea, noi detalii despre rolul epigeneticii și șansa în sănătate și oferă informații despre legătura dintre insulină și obezitate.
În prezent, obezitatea este diagnosticată folosind indicele de masă corporală (IMC), un indice corelat cu grăsimea corporală care este generat prin compararea greutății în raport cu înălțimea. Este o măsură imperfectă, spune Pospisilik, deoarece nu ține cont de diferențele biologice subiacente și poate denatura starea de sănătate a unui individ.
Folosind o combinație de studii de laborator pe șoareci și analiza profundă a datelor de la TwinsUK, o resursă de cercetare de pionierat și eșantioane de studiu dezvoltate în Regatul Unit, Pospisilik și colaboratorii săi au descoperit patru subtipuri metabolice care influențează tipurile individuale de corp: două predispuse la slăbire și două predispuse la obezitate.
Un subtip de obezitate este caracterizat printr-o masă adipoasă mai mare, în timp ce celălalt a fost caracterizat atât prin masă de grăsime mai mare, cât și prin masă musculară slabă. În mod oarecum surprinzător, echipa a descoperit că al doilea tip de obezitate a fost asociat și cu o inflamație crescută, ceea ce poate crește riscul de apariție a anumitor tipuri de cancer și a altor boli. Ambele subtipuri au fost observate în mai multe eșantioane de studiu, inclusiv la copii. Aceste perspective sunt un pas important către înțelegerea modului în care aceste tipuri diferite influențează riscul de boală și răspunsul la tratament.
După ce subtipurile au fost identificate în datele umane, echipa a verificat rezultatele pe șoareci. Această abordare a permis oamenilor de știință să compare șoareci individual care sunt genetic identici, crescuți în același mediu și hrăniți cu aceleași cantități de hrană.
